FAI IS COSAS BENI E CUN ASSELIU
Acabau su tempus de su proibitzionismu candu chini chistionàt in Sardu beniat pigau po macu, tontu e “grezzu” seus lòmpius a su tempus de s’avaloramentu e de sa normalisadura. Unas cantu dii a oi apu lìgiu un’artìculu de importu mannu in su nùmeru IV de ocannu de Làcanas, s’artìculu ddu at scritu Giuanniluisu Stochino, piciocu nugoresu chi scrit in Limba Sarda Comuna.
Apustis de ddu ai lìgiu m’est bènnia s’idea de scriri su parrimentu miu. S’artìculu «Non b’at prus tempus de pèrdere» pertocat sa chistioni de sa normalisadura de su Sardu. In custu artìculu apu agatau unu cuntzetu chi mi praxit acanta a medas chi funt atesu de su pensai cosa mia. Stochino fait un’arrassinna lestra de su chi est sutzèdiu in Sardìnnia de su ’97 a oi. Bollu acrarai luegus chi Stochino narat una cosa de importu mannu e issu etotu ddu arreconnoscit:
«In Sardigna, l’ischimus, sunt nàschidas e si sunt isvilupadas duas traditziones poèticas, una a sa Logudoresa e una a sa Campidanesa chi sunt espressadas in una sintesi de sonos e grafemas seberados in base a critèrios estèticos e chi rapresentaiant in manera genèrica su territòriu ue sunt nàschidas. Duas variedades literàrias duncas, chi sunt giai règulas e unu passu fundamentale pro arribbare a unu còdighu ùnicu».
Stochino chi, ddu scint totus, est piciocu sàbiu e studiosu, mancai siat de sa truma de is corraineddus, acrarat po sa primu borta ca:
1. Nci funt duas normas literàrias de sa matessi Lìngua Sarda (chi est una sceti) espressadas de su connotu Logudoresu e de su connotu Campidanesu;
2. Funt s’incumentzu po podi fai sa norma ùnica de su Sardu.
3. Acrarat chi depeus chistionai de «variedades» e no de duas “lìnguas” diferentis. Seu unu pagu spantau poita custa est cosa chi nosu, de su «Bilinguismu democràticu», de s’«Acadèmia de su Sardu» e is acadèmicus de is universidadis sardas seus narendi giai de diora meda. Finsas a imoi su partidu de Corràine e Coròngiu iat nau ca no esistint duas bariedadis de su Sardu (negatzionismu) ma medas bariedadis, finsas tropu, calincuna cosa tipu 377 (una po dònnia bidda).
Custu, difatis, fiat (o est tambeni) su Leitmotiv de is chi poderant sa LSC: sigomenti teneus 377 dialetus amarolla tocat a ndi sceberai unu. Mi benit de nai ca po bonasorti nosta ant fatu unu passu ainnantis arreconnoscendi s’esistèntzia de unu Sardu logudoresu/nugoresu e unu Sardu campidanesu.
Seu finsas deacòrdiu cun issu candu narat ca sa Regioni Sardìnnia at sceberau is prus spertus de Sardu in is cumissionis stantargiadas po fai sa Norma de sa Lìngua Sarda (siat in su 2001 chi in su 2006). Sighendi a ligi perou apu agatu cosas chi no mi torrant. Craru no podeus essi totus deacòrdiu ni dda podeus pensai a sa pròpiu manera. Torru a nai, Stochino est piciocu sàbiu, ma no seu deacòrdiu po nudda candu sceberat che a esempru su mòlliu italianu po fai sa cumparàntzia cun su protzessu de normalisadura de su Sardu, issu scrit:
«In Sardigna amus atzetadu s’italianu pròpiu ca at tentu unu ruolu sovra locale, a su puntu chi sende una limba istràngia amus ascurtadu su chi nos ant naradu in iscola: iscriere e lèghere comente est iscritu, sena si ponnere àteros problemas. In prus, no aende una variedade de italianu traditzionale, no amus tentu peruna dificultade manna a l’imparare. Sos àteros italianos, cuddos chi sa variedade de italianu la teniant giai in su limbàgiu issoro (campanos, lucanos, laziales etc.) ant atzetadu s’istandard pro sos impreos generales mescamente ufitziales e iscritos e impreant su dialetu in sa literadura locale e in sa comunicatzione orale».
Duncas est custa sa faddina manna de Stochino e de is corraineddus: pigai in cunsideru s’esempru italianu. Stochino iat a depi sciri chi s’Italianu at arremprasau totu is lìnguas chi ddoi fiant in Itàlia innantis de su 1862 (candu is Savojas, po decretu, ant sceberau su Toscanu che a lìngua de s’Itàlia). Oindii totus scieus chi su Sitzialianu, su Venetu (arreconnotus che lìnguas finsas de s’UNESCO) e su Napoletanu no funt dialetus de s’Italianu ma lìnguas a parti.
Bollu finsas aciungi ca s’Italianu at arrenconau a una parti custa lìnguas e oi issas megant de torrai a essi imperadas che a lìnguas ofitzialis chi sa Sitzilia, su Venetu e finsas sa Napolitània ndi bessint stadus indipendentis e soberanus. Stochino bolit fai in Sardìnnia su chi is Savojas ant fatu in Itàlia. Imoi acraraus ca ni sa Lei Regionali nr 26/1997, ni sa Lei de su Stadu italianu nr 482/1999 chistionat de standard, ni de cali spètzia de standard imperai po normalisai su Sardu. Po contras, seu deacòrdiu ca s’ofitzialidadi dda donat pròpiu su de tenni su standard.
Nci funt àteras cosas chi no mi praxint de su chi at scritu Stochino. Stochino fait cumprendi finsas tropu beni chi sa LSC est prus de unu standard gràficu. Difatis issa pertocat finsas sa gramàtica e su lèssicu (est issu chi narat chi scrit ma ligit , scrit ma ligit ). Stochino ddu scit chi sa LSC est unu standard prescritivu e duncas chi scriu depu finsas ligi e no , sinunca ita arratza de standard est ? Cali acabu iat a depi fai su Sardu in su parrimentu de Stochino ? Issu ddu spricat de manera bastantementi crara: sa LSC depit arremprasai su Sardu. Difatis aici scrit issu etotu:
«Tocat a comprendere chi sa LSC non si podet emendare sena àere mancu cumpresu a ite serbit, comente est fata e s’importu de unu’istrumentu chi peruna limba oe si podet negare. Si podet integrare sa LSC, in casu agiunghende règulas pro iscriere sas variedades locales pro impreos collochiales, ma s’istandard generale no. Incumentzemus a l’impreare de prus, pro l’afortire e pro ammustrare chi su sardu b’est, non podimus prus pèrdere tempus».
Duncas innoi puru, pustis de un’analisi prus funguda, ndi bessit a pillu sa tenta de is corraineddus: LSC ofitziali e Sardu arrenoconau po chistionai in domu e po contus de forredda. Ma aici est a bociri una lìngua, giai chi sa LSC est difatis un’àtera limba mancai cun su 90% de Logudoresu. Seu deacòrdiu cun Stochino chi sa LSC no fait a dda emendai, no fait poita sa LSC matessi est una grandu faddina e mi dispraxit chi a fai custa grandu faddina siant stètius is prus spertus de Sardu de totu sa Sardìnnia.
Sa Regioni Sardìnnia, chi est espressada de su Stadu italianu, boliat una bariedadi sceti e est arrennèscia a segai s’àtera camba de su Sardu: su Campidanesu.
Ma arregordai-sì ca custa est sa polìtica linguìstica de una Regioni de su Stadu italianu e no de unu Stadu chi megat de essi indipendenti e soberanu diaderus chena fai fillus e fillastus (sa Sardìnnia de su tempus benidori).Sa diferèntzia manna intra nosu e is corraineddus, chi no nosi permit de lompi a un’acòrdiu, est crara: nosu boleus chi totu su Sardu bessat ofitziali in s’Aministratzioni aici comenti in sa Scola e in Crèsia.
Duncas po is LSC-istas su Sardu depit essi arrenconau in domu po chistionis “collochiales”. Po nosu no, ca su standard ddu depit fai sa genti matessi cun s’imperu de su Sardu in dònnia logu.
Massimo Madrigale
Alexandra: Arrexinis e Arrexonus 